Inteligenta emoțională în educaţia copiilor

Inteligenta emoțională în educaţia copiilor

inteligenta-emotionala“Copiii din ziua de astăzi petrec mai mult timp singuri decât oricând în istoria omenirii, cu ochii fixaţi pe un monitor. Oare aceşti copii experţi în tehnologie vor ajunge nişte adulţii care să se simtă la fel de confortabil în compania altor oameni ca în compania propriilor computere”. (Goleman, 2001, pg.16).

Vârsta preşcolară constituie o perioadă destul de lungă în care se produc însemnate schimbări în viaţa afectivă a copilului. Emoţiile şi sentimentele preşcolarului însoţesc toate manifestăriile lui, fie că este vorba de jocuri, de cântece, de activităţi educative, fie de îndeplinirea sarcinilor primite de la adulţi. Ele ocupă un loc important în viaţa copilului şi exercită o puternică influenţă asupra conduitei lui.

Emoţia este o trăire a unei persoane faţă de un eveniment important pentru aceasta. Emoţiile pot fi pozitive şi negative. Emoțiie pozitive apar atunci când ceea ce o persoană îşi doreşte corespunde cu ceea ce i se întămplă (bucurie, mulţumire), iar emoțiile negative atunci când există o contradicţie între ceea ce i se întâmplă sau ceea ce obţine o persoană şi aşteptările ei (tristeţe, nemulţumire, dezamăgire, îngrijorare, furie, etc.).

Odată cu creşterea, datorită maturizării pe de o parte, şi socializării pe de altă parte, din al treilea an de viaţă, copii încep să prezinte semne de ruşine, jenă, mândrie şi vinovăţie. Pe măsură ce copilul dobândeşte controlul asupra comportamentului, emoţiile sunt exprimate prin modalităţi tot mai subtile, acesta învăţând să reacţioneze în conduite aprobate social.

Competenţa emoţională pe care o dobândesc copiii desemnează abilitatea acestora de a-şi gestiona propriile emoţii, precum şi de a recunoaşte şi de a se adapta la emoţiile celorlalţi. Pentru a favoriza o bună adaptare socială şi menţinerea unei bune sănătăţi mentale.

În jurul vârstei de 3 ani, identificarea se manifestă prin creşterea stărilor afective difuze în care copilul plânge cu lacrimi şi râde cu hohote, în exploziile lui de afecţiune, de abandon sau de mânie, după care se simte vinovat. In toate aceste împrejurări exprimarea spontană este treptat influenţată de conduitele admise şi respinse din viaţa de toate zilele.

Între 4 şi 5 ani, identificarea este mai avansată. Perioada preşcolară se caracterizează prin dezvoltarea vieţii interioare în care are loc evenimentul complex ca rezonanţa a evenimentelor reale.

La vârsta de 6 ani, termenii utilizaţi pentru descrierea emoţiilor cresc în diversitate şi cantitate. Copiii devin capabili să poarte discuţii cu alţii despre emoţiile lor interne sau pot să asculte ce spun alţii despre emoţiile lor. Frecvenţa cu care copii au fost implicaţi în limbajul emoţional are influenţă pe termen lung, favorizând dezvoltarea unor abilităţi mai bune legate de înţelegerea emoţiilor. Atragerea atenţiei copiilor la aspectele particulare ale comportamentului uman face posibilă dezvoltarea unei sensibilităţi faţă de diversele expresii emoţionale, cunoştinţele despre cauzele şi consecinţele comportamentului emoţional fiind mult mai bogate.

De la 5 la 7 ani, preşcolarii pot lua în calcul şi factorii situaţionali, nu doar expresiile faciale pentru a descifra un „ zâmbet amar”.

Datorită dezvoltării intense a limbajului, copii pot identifica şi denumi majoritatea emoţiilor, se dezvoltă empatia, adică abilitatea de a fi interesaţi şi de a înţeleg emoţiile celorlalţi. Exprimarea adecvată a emoţiilor este foarte importantă în cadrul interacţiunilor sociale, deoarece contribuie la menţinerea lor.

În ultima vreme se vorbeşte tot mai mult despre inteligenţa emoţională. De pildă, s-a descoperit faptul că persoanele care au o inteligenţă emoţională ridicată se descurcă mai bine în viaţă şi îşi ating mai uşor scopurile. De asemenea, aceste persoane relaţionează mai armonios cu ceilalţi şi au capacitatea de a-i convinge pe ceilalţi. Ele par să se bucure mai mult de viaţă, şi îi ajută şi pe ceilalţi să facă acelaşi lucru.

În sens general, inteligenţa emoţională se referă la acel set de competenţe emoţionale individuale prin care o persoană poate pune în acord atât abilităţile sale cognitive (intelectuale) de tipul atenţiei, memoriei, rezolvării de probleme, luării deciziilor, etc, cat si scopurile sale sociale, scopuri dependente de o serie de abilităţi ca empatia, complianţa la reguli, menţinerea unor relaţii interpersonale satisfăcătoare, comportamente prosociale.

De asemenea, un număr tot mai mare de educatori recunoaşte faptul că elevii care beneficiază exclusiv de pregătire şcolară pot fi „neechipaţi“ pentru provocările viitoare, atât ca indivizi, cât şi ca membrii ai societăţii. Nu este suficient doar ca mintea să fie hrănită. Astfel putem constata că majoritatea dintre noi neglijăm aspectul emoţional al inteligenţei noastre, considerând că, inteligenţa academică este cea care primează în dobândirea performanţei, nerealizând faptul că există şi o inteligenţă emoţională (Cosnier, 2002, pg. 132).

Inteligenţa emoţională a fost considerată a fi distinctă de inteligenţa generală şi crucială în predicţia unor situaţii de succes în viaţa reală. Dinamica schimbărilor sociale contemporane solicită o bună capacitate de adaptare a individului la mediu care se poate realiza numai dacă înţelegem rolul extraordinar pe care îl are folosirea inteligentă a emoţiilor.

Teoriile moderne despre inteligenţă s-au dezvoltat prin observarea faptului că persoana, de-a lungul vieţii, este într-o permanentă dezvoltare. Pentru a avea succes trebuie să îndeplinească anumite condiţii. Aceste condiţii de obţinere a succesului în viaţă depind de abilităţi care se formează pe tot parcursul educaţiei formale sau cel puţin ar trebui să fie urmărite ca obiective, dincolo de discipline (Goleman, 2001, p. 117).

Educaţia pentru dezvoltare emoţională este o nouă dimensiune a educaţiei ce vizează formarea-dezvoltarea optimă a coeficientului de emoţionalitate. Inteligenţa emoţională (EQ), exprimată prin atitudini responsabile faţa de propriile stări afective, reflectate în comportamente comunicative rezonante, asigură performanţa academică (IQ), sănătatea mentală şi integrarea socio-profesională.

prof.Dobre Carmen Lenuta
Gradinita cu PP nr.2, Focsani